Translate

luni, 24 noiembrie 2008

Clubber angajat cu acte în regulă sau Domiciliu stabil: masa 3 de la secţiunea VIP

ziare.com
Există o cultură a clubberilor. De fapt, în cluburile de la noi, există o adevărată societate paralelă, cu ierarhii, norme (de multe ori mai stricte decât cele ale societăţii reale) şi cu pedepse usturătoare. Dacă ai apucat să începi să mergi în club, trebuie să te ţii de asta. Nu creează dependenţă, nici măcar psihică. Dar e ca la serviciu: ai, n-ai chef, TREBUIE să mergi. Ba chiar, e indicat să faci rezervare în aceeaşi seară în mai multe cluburi, şi să treci prin fiecare măcar o oră-două. Altfel, e groasă. Nu te concediază, nu te exmatriculează, dar vrei să creadă lumea (pentru care te duci acolo) că eşti bolnav, arestat (pentru unii n-ar fi o variantă exclusă), mort, sau, cel mai rău dintre toate, FALIT? Niciodată...

Aşa se face că, într-o aglomeraţie atât de mare că te calci singur pe pantofi, vezi oameni aşezaţi la mese, oameni pe ale căror feţe se citeşte un sictir demn de funcţionara de la taxe şi impozite în ultima zi de plată, oameni care nu se privesc unul pe altul, nu îşi vorbesc, dar nici nu admiră peisajul; oameni care privesc în gol, având mare grijă să îşi menţină postura, şi sunt atât de concentraţi asupra acestei chestii că şi uită să mai soarbă din şampania de pe masă...

Din când în când, îi mai vezi pe ei că le iau pe ele de mână/în braţe/le sărută. Nu, nu pentru că au ieşit din transă, ci pentru că, în câmpul vizual al titularei a apărut Pisi cu care domnul a "discutat" seara trecută şi trebuie prevenite eventualele neplăceri. Titulara se prinde, ignoră, îşi priveşte ceasul (cadou de la domn), oftează când îşi aminteşte de ce stă cu el, şi îl mângâie, absentă, pe mână. Pisi vede, înţelege, şi se îndreaptă spre altă masă... Îi e sete, na, şi doar nu o să-şi plătească singură consumaţia... Abia i-au ajuns banii să-şi pună nişte unităţi pe cartelă, în caz că o sună Fabiano/Ahmed/Michel. S-o găsi cineva să-i ia şi ei măcar un Red Bull... a auzit ea că cică îţi dă aaaaripi... E ultima speranţă a îngerilor căzuţi... în club.

2 comentarii:

  1. Am rîs (arestatul... călcatul singur pe pantofi), mi-am imaginat (ea şi el), m-am gîndit. Şi mai aştept observaţii. Io, care sînt io cu cititu'. Mihai

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma distrează faptul că mulţi dintre oamenii ăştia (nu toţi, să nu fiu porc) sunt pe modelul "Are we having fun yet?" Jeez, get a life...

    RăspundețiȘtergere

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.