Translate

luni, 22 aprilie 2013

Ce am uitat

Suntem minunaţi. Construim, inventăm, descoperim, gândim. Şi avem impresia că ni se cuvine totul. Suntem convinşi că tot ce există pe planeta asta are unica menire de a ne asigura nouă confortul. Omorâm ursul care se apropie de aşezările noastre, fără să ne gândim că noi am tăiat pădurea care îl hrănea. Omorâm elefanţi ca să ne bucurăm ochii cu ornamente de fildeş, dar întoarcem privirea de la leşul care zace decapitat în mijlocul savanei. Ne emoţionăm când un câine salvează oameni de sub ruine la cutremure, găseşte droguri, bombe şi cadavre, sau pur şi simplu ne simţim liniştiţi când ne păzeşte casa, dar ne deranjează când latră, muşcă sau doar există, dacă nu-i al nostru. Ce nu credem că ne e util, e deranjant. Asta e: ne deranjează tot mai multe lucruri. Şi, normal, vrem ca lucrurile "deranjante" să dispară, nu? Oare ce o să facem când, considerând că avem nevoie de tot mai puţin, o să ne trezim că, de fapt, nu mai avem nimic?

Demult, am citit undeva o vorbă. Nu mai ştiu cine, unde şi când a spus-o. Dar e perfect adevărată: "abia când ultimul râu va fi secat, când ultimul copac va fi fost tăiat şi ultimul cerb omorât, oamenii vor înţelege că nu pot mânca bani". Dar vom înţelege, oare?

Pentru asta, trebuie să ne amintim ceva: avem inteligenţă, abilităţi şi înţelepciune nu ca să fim stăpânii Pământului, ci păstrătorii lui. Asta presupune să pricepem că, pentru ca vulturul să trăiască, e nevoie să trăiască şi şoarecele.

Altfel, mă văd nevoită să îi dau dreptate personajului negativ din Matrix: oamenii sunt cea mai mare nenorocire care a lovit vreodată Terra.

Cum face istoria mişto de ea însăşi

Văzui pe DC News o ştire crăcănătoare: cică distinsul Traian Băsescu, actualmente preşedinte-guvernator al unei frumoase dar ghinioniste ţări din Europa de Est, degrabă lustruitor de botine şi cizme made in Brussels, ar urma să fie secretarul general al NATO.



Adică, după Anders Fogh Rasmussen, vine Băselu să vorbească de la pupitrul NATO? Nu zic nimic de prestanţă, de imagine şi de a avea ce căuta acolo; nu vreau să mă enervez, că doctorul mi-a recomandat să evit stress-ul. Dar, pe bune, secretarul general al NATO trebuie să fie un bun comunicator. Iar nu vreau să mă indispun, aşa că nu mă voi referi la eventualul conţinut al mesajelor transmise de Divin, cu spider-ul NATO în spate. Alta e nedumerirea mea: în ce limbă o să vorbească domnu', ca să priceapă ceva şi onor auditoriul? Cu engleza ne-am lămurit, despre alta n-am auzit... Mi-e că domnu' secretar general o să facă febră musculară încercând să explice strategiile Organizaţiei Nord-Atlantice. Pe de altă parte, spritz se zice la fel în toate limbile pământului...